TitanGirl
|
| Moderator |
|
160874 Lei grei
Items
  |
| Aderat | 14 Nov 2004 | | Mesaje | 2647 | | Locatie | Houston |
|
|
|
 |
|
 |
|
Legenda continuă
RENAŞTEREA UNIVERSITĂŢII
Aparut in ziua de Vineri 19 Mai 2006
• După numai un an de calvar, simbolul fotbalului oltean revine la viaţă
Pe 17 iunie 1964 Universitatea făcea primul pas spre Divizia A şi spre marea performanţă. Timp de 41 de ani echipa din Bănie a scris istorie în fotbalul românesc, pentru ca în vara lui 2005 să se vadă împinsă spre dezastru. Retrogradată în Divizia B, «Ştiinţa» a strâns din dinţi şi a luat-o de la capăt. A renăscut după numai un an, iar pe 19 mai 2006 îşi încheie cu succes marşul spre prima ligă.
Ion Constantinescu, preşedinte Ştiinţa
Când a început campionatul chiar nu ne gândeam la promovare. Noi aveam ca obiectiv pentru acea ediţie menţinerea în eşalonul doi. Prima parte a campionatului nu am început-o prea bine. Practic, promovarea a fost obţinută în ultimul meci, în ultima secundă. A fost, după aceea, o manifestare de bucurie cum nu se mai văzuse în Craiova. Oamenii au ieşit pe străzi scandând «Ştiinţa!, Ştiinţa!». A fost extraordinar! Universitatea de azi a avut ca obiectiv promovarea şi a reuşit. În continuare trebuie să se lucreze la completarea lotului, la întărirea lui. Îi felicit şi eu pe conducători, antrenori şi jucători pentru aceste rezultate. Îmi doresc să revenim acolo unde am mai fost: în cupele europene şi în fruntea clasamentului.
La începutul sezonului 1963-1964, simţind că Oltenia este un vulcan ce stă să erupă, un izvor care se poate transforma într-un fluviu, cu fleru-i binecunoscut, profesorul Traian Tomescu a simţit că Ştiinţa, o echipă care se clasa la finele turului pe locul al optulea, avea nevoie de o înviorare. Astfel, a dirijat spre Craiova o serie de juniori de la loturile naţionale, printre care Onea, Petea, Bărbulescu sau Mihăescu. Cu toate acestea, echipa nu a avut un start bun, aflându-se la mijlocul acelui campionat memorabil la trei puncte de retrogradare.
Şi cele mai optimiste calcule ale suporterilor duceau spre un liniştit loc şase sau şapte, care să scape echipa de retrogradare. Cine vorbea de vreo şansă la promovarea în prima divizie era considerat un vizionar utopic sau pur şi simplu nebun.
Numai tenacele şi intransigentul antrenor Nicolae Oţeleanu a crezut în steaua acestei mari echipe, iar munca sa începută de mai multă vreme avea să-şi arate în curând (şi Doamne, pentru cât timp!) roadele. Marea aventură începe pe 23 martie 1964, cu o grea lovitură pentru olteni. “Ştiinţa” pierde în prima etapă a returului, în deplasare, la Metalul Bucureşti, cu 1-2, şi ajunge pe locul 11, la un punct de retrogradare. Avea însă să fie penultima înfrângere a Craiovei în Divizia B. Miracolul începe să prindă contur etapa viitoare, când oltenii zdrobesc cu 7-0, la Craiova, pe Foresta Fălticeni, contracandidata la evitarea retrogradării arătând suporterilor disperaţi distanţa dintre Craiova şi Divizia C. Urmează o serie uluitoare, 1-1 cu Chimia Făgăraş (d), 1-0 cu Ştiinţa Bucureşti (a), 4-1 cu Ştiinţa Galaţi (a), 1-0 cu Tractorul Braşov (d), 0-0 cu Poiana Câmpina (d), 3-0 cu Ceahlăul Piatra-Neamţ (a), 2-2 cu CFR Paşcani (d), 3-2 cu Flacăra Moreni (a), 2-0 cu Chimia Rm. Vâlcea (a) şi, când să zicem “hop, am ajuns în «A»”, pierdem cu 1-2 la Dinamo Bacău, deşi moldovenii ieşiseră din cărţile promovării. Una peste alta, pe 14 iunie 1964, în ultima etapă a campionatului situaţia la promovare era următoarea:
1. Metalul Târgovişte 25 15 2 8 44-36 32
2. Poiana Câmpina 25 14 3 8 39-27 31
3. Ştiinţa Craiova 25 11 8 6 42-27 30
La acea vreme se acordau două puncte pentru victorie, un punct pentru egal şi zero pentru înfrângere. Cele mai fierbinţi partide din ultima etapă erau: Ştiinţa Craiova - Metalul Târgovişte şi CFR Paşcani - Poiana Câmpina.
Numai printr-un joc al rezultatelor s-ar fi detonat bomba anului: Ştiinţa în “A”! Toată Craiova, de fapt, toată Oltenia, de la şcolari la pensionari, de la femei la bărbaţi, îşi ieşise din minţi. Te trezeai pe stradă oprit de vreo băbuţă şi întrebat: “Ce zici, muică, intrăm în «A»?”, deşi în mintea ei nu era prea clar ce este cu acest intrat în “A”. Ziua de 14 iunie 1964, care avea să devină istorică pentru fotbalul craiovean, era la început mohorâtă şi ploioasă, în antiteză cu speranţele oltene. S-a terminat însă cu o adevărată sărbătoare, Ştiinţa învingând cu 3-0 şi reuşind să promoveze în “A”. (V. P.
-“După furtună e iarăşi soare”
Universitatea, poveste fără sfârşit
de Mario MARILIO
Aparut in ziua de Vineri 19 Mai 2006
• Ştefan Andrei, fost ministru de Externe: Am urmărit evoluţia Universităţii în tot acest an, iar echipa de astăzi este fără niciun dubiu o formaţie a viitorului. Dacă în 1964 Universitatea promova în Divizia A după mai bine de cinci ani de luptă, generaţia actuală are meritul de a fi realizat acest lucru în cel mai scurt timp posibil şi într-o perioadă în care nimeni nu ar mai fi avut răbdarea din anii ‘60. Din această cauză, poate, între echipa din ‘64 şi cea de astăzi a Craiovei nu se poate pune semnul egal, pentru că prima a realizat o performanţă, iar cea de azi a îndeplinit o datorie.
Un an de surghiun în Divizia B a trebuit să suporte Universitatea. Un an de curăţenie, de spălare a tuturor relelor adunate în ultimul deceniu. A fost un sezon greu, urât şi frumos în acelaşi timp.
Urât pentru că Universitatea nu merita acest exil, fie el şi de un an, în liga a doua, dar frumos pentru ce s-a realizat în acest timp scurt. S-a format un grup de jucători cu care, în timp, “Campioana unei mari iubiri” va ataca performanţa, una la care cu toţii năzuim de peste zece ani. Nu a fost deloc uşor, dar iată că acum se poate zâmbi iarăşi. Meritul este al lui Adrian Mititelu, al lui Ovidiu Stângă şi al celor care acum alcătuiesc lotul echipei. A fost un an plin de succese nu atât pentru realizarea promovării, cât pentru modul în care ea a fost obţinută. O poveste a acestui sezon ar fi rezumată astfel: “După furtună e iarăşi soare”, mai ales că Universitatea a crescut într-un an cât alte echipe în zece.
Reclădirea
Iunie 2005. Fără patron, pentru că Dinel Staicu renunţase la a mai finanţa echipa. Fără jucători şi ce să mai, fără nimic în ogradă, un “NEBUN”, că altfel nu-i putem spune lui Adrian Mititelu, a luat taurul de coarne. A preluat brandul echipei, că altceva nu mai avea ce, şi a pornit la drum. Fără niciun jucător, adică doar nişte juniori şi vreo cinci-şase tineri născuţi speranţe, dar rămaşi doar la stadiul de talente, în barca nebunilor a mai urcat Ovidiu Stângă. “Vară grea”, se spunea atunci, şi era perfect valabilă acea vorbă. 40-50 de jucători încercaţi. Rezultate contradictorii în pregătire, normale dacă ţinem cont de numărul mare de jucători utilizaţi pentru selecţie de Stângă, victorie tonifiantă cu Sportul, dar şi 1-5 cu Dunărea Giurgiu sau 0-1, 1-2 cu Dacia Mioveni şi 0-1 cu Minerul Motru. Deja începuseră speculaţiile rău voitorilor: “Mai degrabă în Divizia C decât în «A» cu echipa asta”. Mititelu, Stângă şi ceilaţi tăceau şi înghiţeau. Mai încerca patronul clubului să dea curaj, dar... Asta până a început campionatul.
Revenirea
Prima etapă, primul succes: 1-0 în deplasare la Rapid II. Apoi succes cu Caracalul şi iar victorie după victorie. Vreo şapte la rând, dintre care şase fără gol primit. A urmat o sincopă, 0-1 acasă cu Unirea Urziceni. “Accident”, spuneau cei care voiau binele Universităţii, “asta e valoarea echipei”, afirmau cei care au bodogănit mereu numai de rău. Un nou succes, cu principala contracandidată, Petrolul, şi gata, primul loc nu ne mai poate fi suflat. Nici măcar după cel de-al doilea eşec, 0-2 la Câmpina. Egal mai apoi la Vâlcea cu locul doi de atunci şi iarna găseşte Universitatea liniştită pe prima poziţie. Între aceste meciuri au mai fost eliminarea din Cupă a CFR-ului Cluj, formaţie care a început urcuşul în acest an al românilor în Europa, şi o eliminare la penaltiuri în faţa finalistei FC Naţional. Revenind la campionat, Universitatea a intrat în vacanţă lideră şi aşa a continuat şi după reluarea returului. Şase victorii consecutive şi distanţa faţă de urmăritoare s-a mărit la fel de repede cum se năruiau anul trecut speranţele de rămânere în prima ligă. Din nou Urziceniul ne-a luat trei puncte, dar iar “Ştiinţa” a bătut Petrolul, de această dată la ea acasă, şi campionatul s-a terminat. Astăzi, prin victoria care sigur va fi obţinută în faţa lanternei roşii, FC Sibiu, va fi consfinţită promovarea matematică a Universităţii. A doua în istoria sa de 55 de ani, în care a promovat prima oară în cel dintâi eşalon în 1964, iar anul trecut, după 41 de ani, a retrogradat. Nu mai contează, acum nu rămâne decât să înceapă sărbătoarea, chiar dacă se zice că nu ai ce sărbători, că nu este cucerirea titlului. Totuşi, pentru istoria nouă a Universităţii, această revenire pe prima scenă fotbalistică a ţării merită pusă la loc de cinste, indiferent ce spun unii sau alţii. Bornescu, Ciucă, Stoica şi ceilalţi fotbalişti, Ovidiu Stângă, Silvian Cristescu, Ovidiu Costeşin şi nu în ultimul rând Adrian Mititelu sunt artizanii renaşterii fotbalului craiovean şi merită cinstiţi aşa cum se cuvine.
Performanţa realizată de Universitatea Craiova în acest sezon, când revine pe prima scenă fotbalistică a ţării după numai un an de exil în liga secundă, nu este singulară. De-a lungul vremii, mai putem consemna retrogradarea şi revenirea după numai un sezon în dreptul Sportului, în sezoanele 2002/2003 şi 2003/2004, Politehnicii Timişoara, 1993/1994 şi 1994/1995, Petrolului Ploieşti, 1987/1988 şi 1988/1989, echipei ASA Tg. Mureş, 1985/1986 şi 1986/1987, asta în ultimii 20 de ani. Iar în general ar mai fi de amintit aceleaşi performanţe realizate de Ştiinţa Timişoara, de trei ori, Progresul Bucureşti (actuala FC Naţional), Poli Iaşi şi Metalul Târgovişte. |
|
.
