Navigare
| Navigare |
|
|
| XS NavMenus V: 1.0.26 |
Bine ati venit!
Google search
Ultimele topicuri
Statistici
Trafic
Linkuri
|
 | IULIAN BALAN |  |
|
Stiinta
|
| Site Admin |
|
135970 Lei grei
Items
|
| Aderat | 30 Oct 2004 | | Mesaje | 5229 |
|
|
|
 |
|
 |
|
PIERDERE - NU TE VOM UITA!
Dumnezeu a chemat la El atacul “Ştiinţei”
de Valentin PRIBEANU, Cătălin NICOLA, Cristi IACOB, Ionuţ COLTEVE şi Adrian IOSUB
Aparut in ziua de Miercuri 26 Ianuarie 2005
• LA DOAR 55 DE ANI
• Un alt atacant al “Ştiinţei” s-a ridicat prea devreme la cer.
Performanţe
• campion
Prin evoluţiile sale excelente, Iulică Bălan a contribuit din plin la prima reuşită a “Ştiinţei” din competiţia internă, îmbrăcând tricoul de campion în 1974.
• Golgeter
În sezonul 1973-1974, Iulian Bălan a marcat 19 goluri, ocupând locul trei pe ţară şi fiind cel mai bun marcator al proaspetei campioane, Universitatea.
--------------------------------------------------------------------------------
A mai căzut unul dintre giganţii fotbalului craiovean care au scris o istorie nepieritoare la cea mai frumoasă echipă din România. Este vorba de Iulian Bălan, atacantul pur-sânge, cel care a făcut un tandem irezistibil pe teren cu “Tunarul Ştiinţei”, Nelu Oblemenco. Probabil, plictisit să mai aştepte ca urmaşii săi de pe gazon să reînvie mitul pe care şi el l-a creat, a hotărât să plece mai devreme dintre noi şi să întărească, alături de alţi mari dispăruţi, echipa “alb-albastră” a Raiului. Fără îndoială, Dumnezeu a vrut să aibă în ceruri atacul “Campioanei unei mari iubiri” şi a hotărât să-l cheme la El pe vestitul fotbalist al Craiovei. Asemeni marilor campioni, Iulică Bălan a fost un om plin de modestie, pe care cei din jur se puteau baza ori de câte ori îi cereau ajutorul, servind fotbalul până la mistuire şi jertfindu-se pe altarul sportului-rege. De fiecare dată când moare o legendă, noi, toţi ceilalţi rămaşi, trebuie să ne gândim dacă sacrificiul celui dispărut a fost în zadar, dacă îi cinstim memoria aşa cum se cuvine, cu fapte, nu cu vorbe. Toţi cei care au cunoscut gustul gloriei ştiu că până a ajunge să guşti din paharul ei dulce trebuie să-ţi urci propria Golgotă, care te face imun la vorbele deşarte. Fostul fotbalist al “Ştiinţei” este unul dintre acei uriaşi pe care se sprijină fotbalul din Oltenia, este o rădăcină trainică din care, mai devreme sau mai târziu, vor porni acele vlăstare puternice, care vor reînvia, în această zonă binecuvântată, dar deocamdată uitată de Dumnezeu, gloria unui sport ajuns la rangul de religie. Cu asemenea înaintaşi viitorul ar trebui să fie sigur, dacă urmaşii vor şti să redescopere adevăratele valori şi vor lua drept pildă aceşti oameni minunaţi care şi-au asumat imensul risc de a exprima dorinţa unui întreg sud, de a vorbi în numele a milioane de suflete. Amintirea lui Iulică Bălan va rămâne veşnică pentru noi, pentru că el şi-a asigurat prin faptele sale dreptul la eternitate. Asemeni altor mari duşi ai fotbalului craiovean, care ne privesc din înaltul cerului, Iulică Bălan va veghea acum tot ceea ce fac urmaşii săi pe teren. Suntem convinşi că fosta glorie a “Ştiinţei” va reuşi să câştige alături de prietenii săi Deselnicu, Oblemenco, Strîmbeanu, Zoli Crişan şi Tică Oţet primul campionat al Raiului pentru “juveţi”, aşa cum au făcut-o şi pe pământ. Când veţi auzi urale venite din cer, să ştiţi că este Sabi Domozină, care în stilul său inconfundabil salută un gol al idolilor. Odihneşte-te în pace, mare dispărut al Universităţii, şi spune-le prietenilor că Oltenia fotbalistică nu vă va uita niciodată.
“Alb-albaştri” în ceruri
Craiova a mai pierdut un performer. Acolo, printre îngeri, Iulică Bălan îi va reîntâlni pe Nelu Oblemenco, mort pe pământ străin, dar şi pe mulţi alţii, prea mulţi, care, într-un fel sau altul, şi au contribuit la înălţarea acestui edificiu care este fotbalul craiovean. Vor fi prezenţi, pentru a-l întâmpina la poarta Raiului, şi Lucică Strîmbeanu, Mărin Daşcu, Tică Oţet, Valentin Stănescu, Robert Cosmoc, Constantin Florescu, Mihai Ostrovschi, Mircea Onea, Sică Frînculescu, Nicolae Oţeleanu, Gigi Scăieşteanu, Lae Opriş, Sebi Domozină, Petre Deselnicu, Zoli Crişan sau Cristi Neamţu. S-au dus cu toţii, unii bărbaţi în plină putere, alţii, după ce au slujit fotbalul craiovean până la vârsta senectuţii. Acum a venit rândul lui Iulică Bălan, un suflet mare, care s-a alăturat în ceruri prietenului său Nelu Oblemenco, refăcând astfel în echipa Raiului linia de atac a “Campioanei unei mari iubiri”. Durerea tuturor e imensă. Pierderea e ireparabilă pentru familia sa, dar şi pentru marea familie a sportului oltean. Craiova e din nou cernită. Craiova e îndurerată şi mai săracă. Nedreaptă e uneori soarta! Dumnezeu îi cheamă uneori la el pe cei mai nevinovaţi şi mai merituoşi dintre supuşii lui, după reguli doar de el ştiute. Nouă, biete fire de nisip pierdute pe marea plajă a vieţii, nu ne rămâne decât să-i plângem pe cei plecaţi, să le ducem dorul şi să le simţim lipsa până când ne vom reîntâlni cu toţii acolo, în împărăţia cerurilor, unde nu este nici întristare, nici durere, nici suspin.
--------------------------------------------------------------------------------
De pe pistele de atletism pe terenurile de fotbal
Înainte de a juca fotbal, Iulică Bălan putea fi întâlnit pe pistele de atletism. Primele performanţe sportive le-a obţinut ca atlet, alergând suta de metri în 10,9 secunde, iar pe distanţa de două sute de metri înregistra timpul de 22,5 secunde. Ca atlet, Iulică Bălan a devenit vicecampion republican la juniori, în competiţia desfăşurată la Cluj în anul 1967. Viteza căpătată de-a lungul timpului l-a ajutat foarte mult şi pe terenul de fotbal. Antrenorii din acea perioadă ai Universităţii au profitat de calităţile sale atletice, aruncându-l în focul luptei pe postul de aripă, care i se potrivea lui Bălan ca o mănuşă. Într-un interviu realizat de George Mihalache în ziarul “Sportul”, Iulică Bălan a povestit pe larg despre trecerea sa de pe pista de atletism pe gazonul verde: “Primele performanţe sportive le-am obţinut ca atlet… Atletismul, în general, şi spiritul în special m-au ajutat să pătrund în fotbal. Primul post: pe aripă, unde poţi fugi în voie, unde nu-ţi ţin calea atâţia adversari… Mai târziu, s-a constatat că am şi şut, astfel că am fost mutat în centru”.
Oblemenco şi Bălan au umilit Rapidul
În prima etapă a returului ediţiei de campionat 1972-1973, Universitatea Craiova a învins pe Rapid Bucureşti în deplasare, cu 6-4. Eroii “Campioanei unei mari iubiri” au fost “gemenii golului”, Nelu Oblemenco şi Iulică Bălan, care au marcat de câte trei ori. Conduşi surprinzător în primele 11 minute cu 2-0, prin golurile înscrise în minutul 7 de Boc (n.r. – Alexandru Boc evolua atunci pentru Rapid), la un penalty, ca urmare a devierii balonului cu mâna de către Sameş, şi în minutul 11, de Neagu, cu capul, la o lovitură de colţ, studenţii nu au socotit meciul pierdut, ci dimpotrivă, s-au mobilizat şi au atacat puternic poarta gazdelor. Sarabanda golurilor craiovene a fost deschisă de Oblemenco, care a transformat penaltyul obţinut de Marcu în minutul 25. Diferenţa de două goluri a fost refăcută opt minute mai târziu de Marin Stelian. Deşi a dominat jocul, Rapidul nu a mai marcat până la pauză. Cu două minute înainte de pauză antrenorul Craiovei a făcut o mutare de geniu, introducându-l în teren pe Iulică Bălan, în locul lui Pană. În debutul reprizei secunde, Bălan şi-a făcut simţită prezenţa şi pe tabela de marcaj, reducând din handicap. Egalitatea a fost restabilită de Nelu Oblemenco, care în minutul 54 a expediat o bombă de la 35 de metri, balonul poposind în dreapta porţii lui Niculescu, intrat între timp în locul lui Răducanu. După o oră de joc, Craiova a intrat pentru prima dată în avantaj, când Bălan a reluat imparabil cu capul centrarea venită din lovitură liberă de la Niculescu. Acelaşi Bălan a majorat diferenţa, aruncându-i pe suporterii craioveni în delir. Până la final fiecare echipă a mai marcat câte un gol, Codrea pentru bucureşteni în minutul 86 şi Oblemenco pentru olteni în minutul 89, din penalty. Meciul cu Rapid a confirmat că Bălan juca mai bine în deplasare decât la Craiova, ceea ce impunea publicului spectator local să-l încurajeze şi să nu-l mai timoreze în etapele care urmau (facsimile 1, 2).
Bălan şi aventura europeană
“Alb-albaştrii” au eliminat Fiorentina în ediţia 1973-1974 a Cupei UEFA, după o dublă manşă în care au remizat la Florenţa, 0-0, şi au învins pe teren propriu cu 1-0. După această calificare de răsunet, sorţii au fost nemiloşi cu echipa fanion a Olteniei, hărăzindu-i un adversar redutabil, Standard Liege. După înfrângerea de la Liege, scor 2-0, oltenii aşteptau cu nerăbdare returul de pe “Centralul” craiovean pentru a remonta diferenţa. Absenţa golgeterului Oblemenco, care avea ruptură de fibre musculare, şi ploaia torenţială şi-au pus amprenta pe jocul formaţiei craiovene. În ciuda acestor handicapuri, Universitatea a reuşit să deschidă scorul în urma unei lovituri libere executate de Ţarălungă în minutul 43, mingea fiind trimisă cu capul de Niţă. Balonul respins în faţă de portarul Brkaljache a fost reluat din apropiere de Bălan. În acele momente de derută, în care belgienii nu mai credeau în calificare, prezumtivii învingători au scăzut incredibil ritmul şi s-au lăsat prinşi într-un joc ineficace sau în capcanele pe care le-au întins adversarii. Oaspeţii au preluat iniţiativa forţând egalarea, iar după trei cornere consecutive la poarta lui Manta, în minutul 67, Rora a interceptat o minge degajată, s-a îndreptat spre poarta craiovenilor, a centrat periculos, Manta a evitat pentru moment pericolul, blocând curajos, dar nu a mai putut para reluarea lui Henrotay, care a restabilit egalitatea: 1-1 (facsimil 3).
Campion al României în 1974
După ce în anul 1973 Universităţii i-a fost furat titlul de către Dinamo, “Ştiinţa” a strâns din dinţi, iar în următoarea ediţie de campionat, 1973 –1974, a cucerit pentru prima dată cununa cu lauri. Radiografia amănunţită a comportării campionilor în acea ediţie de “aur” relevă şi mai fidel valoarea acelui triumf sportiv. Iulică Bălan şi coechipierii lui au obţinut 15 victorii pe teren propriu, la fel ca şi Dinamo, şi au repurtat cele mai multe succese, cinci la număr, în deplasare. Din cele nouă înfrângeri, şase s-au produs în retur, când punctele acumulate şi golaverajul i-au determinat pe craioveni să trateze cu uşurinţă unele partide socotite “fără probleme”. Pe baza rezultatelor obţinute, formaţia craioveană a putut fi considerată beneficiara celei mai eficace linii de atac. Bălan – golgeterul echipei şi multă vreme candidat la titlul de golgeter al diviziei – a înscris 19 goluri în 34 de etape, dintre care 12 în meciuri pe teren propriu şi şapte în cele susţinute în deplasare, fiind remarcat de presa vremii (facsimil 4). Campionatul 1973-1974 nu a fost altceva decât revolta unor fotbalişti şi oameni de excepţie care au deschis drumurile spre istorie ale fotbalului craiovean, câştigând titlul naţional.
--------------------------------------------------------------------------------
REACŢII
Bălan, apreciat de foştii colaboratori
După încheierea carierei fotbalistice, Iulică Bălan s-a orientat spre arbitraj, între anii ’80 şi ’90 fiind un apreciat arbitru de centru la nivelul diviziei C. O dată retras din activitatea de cavaler al fluierului, fostul jucător al “Ştiinţei” a devenit observator în cadrul AJF Dolj, făcând parte totodată şi din comisia de disciplină a acestui for. În ultimii ani, el a fost membru al corpului de observatori al FRF pentru diviziile B şi C. “Despre moartea lui Iulică Bălan am aflat cu stupoare. A fost un om deosebit, de o bunătate ieşită din comun, mai tot timpul cu zâmbetul pe buze. Era respectuos cu toţi oamenii de sport din judeţ şi devenise foarte popular. În perioada în care a activat în cadrul AJF, ne-a ajutat enorm cu experienţa pe care o căpătase după atâţia ani de fotbal”, a declarat Nicu Neagoe, preşedintele AJF Dolj.
Universitatea nu l-a uitat
Fost mare jucător al Universităţii Craiova, Iulian Bălan nu a fost uitat nici de actuala conducere a “Ştiinţei”. Astfel, oficialii clubului, în frunte cu Dinel Staicu, au transmis condoleanţe familiei îndurerate, o delegaţie urmând să fie prezentă la înmormântarea lui Iulică Bălan. “A fost un mare jucător al Universităţii şi este normal ca reprezentanţi ai clubului să fie de faţă la înmormântarea celui care a fost Iulian Bălan, pentru a depune o coroană de flori şi a prezenta ultimele omagii”, a spus ofiţerul de presă, Nicu Dolea.
Era un suflet mare şi e păcat că a plecat dintre noi aşa de repede.
Silviu Lung
Iulică iubea pe toată lumea. Nu a fost un antrenor care să se plângă de el.
Ion Constantinescu
Ca fotbalist, avea un şut foarte puternic, poate mai puternic decât al lui Oblemenco.
Constantin Bîtlan
A fost unul dintre cei mai buni colegi şi oameni pe care i-am întâlnit.
Costică Donose
După cum vedeţi, Dumnezeu a început să ne ia pe rând, pe foştii jucători ai «Ştiinţei».
Ion Velea
Era un golgeter adevărat, care a pus umărul la câştigarea primului titlu al Universităţii.
Costică Ştefănescu
A fost un băiat de grup, de mare caracter, care a făcut cinste Universităţii din anii ’70.
Marian Bondrea
AMINTIRI DESPRE UN PRIETEN
de Valentin PRIBEANU, Cătălin NICOLA, Cristi IACOB, Ionuţ COLTEVE şi Adrian IOSUB
Aparut in ziua de Miercuri 26 Ianuarie 2005
• ANTRENAMENT
• Marele dispărut alături de regretatul Constantin Oţet (centru) şi de coechipierul său, Florin Oprea
--------------------------------------------------------------------------------
TEO ŢARĂLUNGĂ: “Mi-aţi dat o veste foarte proastă. Cum să moară Iulică, nu îmi vine să cred, tocmai el, care a fost un băiat de zahăr, ce a lăsat întotdeauna o bună impresie colegilor de echipă. A fost deosebit atât ca jucător, cât şi ca persoană. Deşi am o grămadă de amintiri plăcute împreună cu el, mi-e greu acum să le spun, mai ales că sunt şocat de ce am aflat”.
Constantin Bîtlan: “E trist că s-a întâmplat acest lucru. El era un tip tare de treabă, atât în teren, cât şi în afara lui. A fost de mare ajutor Universităţii în sezonul în care am devenit campioni. Am foarte multe amintiri plăcute din perioada când activam alături de Bălan. Ştiu că atunci când a venit la echipă era un băiat destul de modest, care încerca să îşi facă loc în atac alături de Oblemenco şi Marcu. Ca fotbalist, avea un şut foarte puternic, poate mai puternic decât al lui Oblemenco, dar din cauza staturii sale atletice se lovea mingea câteodată de el şi de aceea noi îi spuneam «Cireşel»”.
ION VELEA: “Cu Iulică am fost prieten foarte bun, a fost ca un frate pentru mine. Noi ne-am ajutat foarte mult. L-am sprijinit în cariera de arbitru, în care a debutat la începutul anilor ’80. Ce pot să spun, decât că regret enorm dispariţia sa, mai ales că era un om foarte popular, respectuos, pe care te puteai baza în orice moment. După cum vedeţi, Dumnezeu a început să ne ia pe rând, pe foştii jucători ai «Ştiinţei»”.
MARIAN BONDREA: “Am primit o veste foarte proastă. Am petrecut alături de Iulian Bălan clipe minunate, atât în ceea ce priveşte viaţa sportivă, cât şi în afara ei. Relaţia dintre mine şi el a fost una de prietenie sinceră, familiile noastre fiind foarte apropiate. A fost un băiat de grup, de mare caracter, care a făcut cinste formaţiei Universitatea din anii ’70. Îmi pare nespus de rău că de acum încolo voi vorbi despre acest om la trecut şi cu atât mai rău că nu pot veni la înmormântarea lui, deoarece mă aflu cu FC Oradea în cantonament la Băile Felix”.
SILVIU LUNG: “Îmi pare foarte rău. A fost un om deosebit, s-a purtat întotdeauna frumos cu mine, încă de când eram tânăr. Era un suflet mare şi e păcat că a plecat dintre noi aşa de repede. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”
NICOLAE NEGRILĂ: “Pe vremea când el evolua la Universitatea, eu eram încă la echipa de tineret, dar purtam discuţii frecvente cu el. Am evoluat foarte puţin alături de Iulian Bălan, dar pot să vă spun că era un om cu suflet mare şi un fotbalist bun”.
ION CONSTANTINESCU: “Regret nespus trecerea în nefiinţă a lui Iulică Bălan. A fost unul dintre cei mai serioşi şi manieraţi sportivi pe care i-a avut Craiova. A fost un exemplu de sportivitate şi spun asta din perspectiva conducătorului. Cu Iulică Bălan nimeni nu a avut niciodată vreo problemă. A fost un sportiv de o mare nobleţe. Caracterul lui a făcut ca tot timpul să fie colegii alături de el, să fie încurajat. Iulică iubea pe toată lumea. Nu a fost un antrenor care să se plângă cu ceva de el. Era considerat succesorul lui Nelu Oblemenco. Avea un joc foarte bun cu capul şi un şut puternic. Regret încă o dată faptul că încă un jucător de mare caracter şi nobleţe a plecat dintre noi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”.
COSTICĂ DONOSE: “Este păcat că încă un jucător de marcă al Universităţii nu mai este printre noi. A fost unul dintre cei mai buni colegi şi oameni pe care i-am întâlnit. Iulică Bălan şi-a lăsat amprenta asupra fotbalului craiovean. Este o pierdere pentru noi toţi”.
COSTICĂ ŞTEFĂNESCU: “Sunt bulversat de ce aud, că a murit Iulică Bălan. Păcat, el a fost un băiat admirabil, care nu supăra pe nimeni, de ce a trebuit să i se întâmple asta tocmai lui? Era un golgeter adevărat, care a pus umărul la câştigarea primului titlu al Universităţii”.
Lăudat de Oblemenco
Aparut in ziua de Miercuri 26 Ianuarie 2005
• “E altul ce şutează mai tare ca mine? Cu atât mai bine… echipei şi lui cu atât mai bine” (foto).
Iulică Bălan are şansa să se reîntâlnească în ceruri cu bunul să prieten şi coleg în compartimentul ofensiv al “Campioanei unei mari iubiri”, Nelu Oblemenco. În perioada în care “Tunarul” Băniei a lipsit din prima garnitură a “Ştiinţei”, Iulică Bălan l-a suplinit cu brio, reuşind să-i cucerească pe înflăcăraţii suporteri din tribunele stadionului “Central”. Întrebat în revista “Sport” dacă se teme de concurenţa lui Bălan, Ion Oblemenco a declarat: “E altul ce şutează mai tare ca mine? Cu atât mai bine… echipei şi lui cu atât mai bine” (foto). În timp, Bălan a ajuns la inima “Tunarului”, care spunea atunci despre el că “poate ajunge golgeter, pentru că este cel mai ascultător fotbalist pe care-l cunosc şi pentru că are şutul cel mai puternic din toată divizia. De la centrul terenului, eu, de pildă, trimit mingea până în careul mic, Bălan o catapultează dincolo de linia porţii!”.
Ediţie Specială de Oltenia din 26 ianuarie 2005
A murit golgheterul Universitatii din 1974, Iulica Balan
Destin nemilos
(I.J.)
Primul titlu national din istoria Universitatii Craiova a fost cucerit in campionatul 1973/1974, atunci cind oltenii au reusit in ultima etapa sa plece neinvinsi de la Petrolul (0-0), in timp ce Dinamo se distra cu FC Arges... Golgheterul echipei oltene a fost Iulica Balan care, in 32 de meciuri, a inscris 19 goluri, in timp ce „tunarul“ Stiintei, Ion Oblemenco, a marcat in acel campionat 14 goluri. „Ciresu'“, cum era poreclit Iulica Balan, s-a situat atunci pe locul trei in clasamentul golgheterilor campionatului nostru, dupa Mihai Adam (CFR Cluj, cu 23 de goluri) si Dudu Georgescu (Dinamo, 21 goluri). Din nefericire, un infract a curmat luni seara viata fostului atacant al Stiintei, Iulica Balan. Din echipa campioana de atunci (antrenori: Cernaianu si Otet), „Ciresu'“ se alatura in lumea celor drepti antrenorului Constantin Otet si jucatorilor Petre Deselnicu, Mircea Chivu, Lucian Strimbeanu, Ion Oblemenco...
Gazeta de Sud din 26 ianuarie 2005 |
|
|
|
|
| | |
|
emil ungureanu
|
| Presedinte de club |
|
1261 Lei grei
Items
|
| Aderat | 18 Feb 2005 | | Mesaje | 737 | | Locatie | brisbane australia |
|
|
|
|
|
|
|
Da Iulica va fi neuitat de noi totii,Tata Lae in paza
sa ai ai pe iubiti nostri acolo.
Stie cineva cine a inventat Sloganul , Campioni
sutem noi cu Dinamo la Gunoi,in noaptea sarbatoriri
Evenimentului din 74...?
emil ungureanu |
|
|
|
|
|
Stiinta
|
| Site Admin |
|
135970 Lei grei
Items
|
| Aderat | 30 Oct 2004 | | Mesaje | 5229 |
|
|
|
|
|
|
|
| Eu unul nu stiu cine a inventat acea strigare... |
|
|
|
|
|
emil ungureanu
|
| Presedinte de club |
|
1261 Lei grei
Items
|
| Aderat | 18 Feb 2005 | | Mesaje | 737 | | Locatie | brisbane australia |
|
|
|
|
|
|
|
Nici eu dar vad Inca tomberoanelr de gunoi rasturnate pe langa UNIVERSITATE...  ... |
|
|
|
|
|
.
