Navigare
| Navigare |
|
|
| XS NavMenus V: 1.0.26 |
Bine ati venit!
Google search
Ultimele topicuri
Statistici
Trafic
Linkuri
|
 | Oblemenco |  |
|
TitanGirl
|
| Moderator |
|
160874 Lei grei
Items
  |
| Aderat | 14 Nov 2004 | | Mesaje | 2647 | | Locatie | Houston |
|
|
|
 |
|
 |
|
EDITIE SPECIALA
13 mai este data naşterii marelui Ion Oblemenco. Poate fi o zi fericită pentru “U” după o victorie la Otopeni
-Ziua Marelui Tunar
de COSMIN STAICU, MARIO MARILIO
Aparut in ziua de Sambata 13 Mai 2006
• Îngerul alb-albastru - Astăzi ar fi împlinit 61 de ani
Pe 13 mai 1945 deschidea pentru prima dată ochii cel care avea să devină “Tunarul fotbalului românesc”, Ion Oblemenco. Simbolul craiovenilor şi al tuturor celor cu sânge alb-albastru. Cel care a marcat 170 de goluri în prima divizie şi a fost de patru ori golgheterul ei. Cel care ulterior a devenit îngerul oltenilor, stindardul Universităţii Craiova. Astăzi ar fi împlinit 61 de ani, dacă soarta crudă nu-l răpea dintre noi în urmă cu aproape 10 ani. Este legenda Universităţii cu statuie făcută în viaţă şi cel al cărui nume i s-a dat templului fotbalului din Bănie. La aproape zece ani de la trecerea lui în nefiinţă, “Ediţie Specială” a luat legătura cu soţia sa, pentru un material mai aparte, care apare, la dorinţa doamnei Marga, chiar în ziua în care marele dispărut ar fi trebuit să-şi sărbătorească ziua aniversară. Din păcate, acest lucru nu se mai poate, pentru că aşa a dorit Dumnezeu, să-l ia dintre cei vii mai repede decât s-ar fi crezut. Şi, culmea, departe de Craiova, tocmai undeva în Maroc. Pentru că suporterii “Ştiinţei” nu l-au uitat, nici noi nu aveam cum.
De aceea, am zăbovit la discuţii mai bine de o oră şi jumătate cu Marga, cea care i-a fost sprijin de-a lungul impresionantei sale cariere, şi cu ginerele Adrian Pigulea, soţul singurei fiice a “Tunarului”, Clara. “Sunt foarte emoţionată. Sunteţi primii şi de fapt singurii care în aceşti ani scurşi de la tragicul eveniment ne-aţi căutat pentru a vorbi despre el. Este greu să-mi găsesc cuvintele, dar voi încerca să fiu cât mai exactă. Aş dori să vorbim, pentru că aşa se întâmplă mereu în astfel de cazuri, doar de momentele fericite. Cred că în asemenea situaţii nici nu ai cum să te gândeşti la alte lucruri”, spune doamna Oblemenco. Marga Oblemenco este profesoară de limbile română şi franceză la Râmnicu Vâlcea, oraşul de adopţie al familiei Oblemenco după despărţirea de Craiova.
Ion Velea:
“A fost un suflet mare. Îi port un respect profund, fiindcă el m-a adus la Craiova. Eu jucam la Galaţi şi, la un turneu al naţionalei de tineret din Africa, a auzit de mine, iar un an mai târziu, în 1968, am ajuns în Bănie. În teren avea mare încredere în mine. Odată la Cluj am primit un 11 metri. Nelu ratase un penalty la Ploieşti şi mi-a zis: «Pelicane, bate tu!». Am tras şi am ratat. Pe Nelu Oblemenco n-o să-l uit niciodată”.
Mircea Irimescu:
Mă simt onorat că m-am născut în aceeaşi zi cu Ion Oblemenco, iar faptul că am ajuns să apărăm culorile aceluiaşi club de legendă este o coincidenţă. Mulţi mi-au zis că stângul meu năprasnic le aminteşte de «tunarul Ştiinţei», dar cred că el a fost un jucător mai mare decât mine. Statuia lui, care veghează de ani buni stadionul ce-i poartă numele, spune totul despre acest monstru sacru al fotbalului craiovean.
Costică Donose:
Pentru mine a fost un adevărat mentor. M-a luat în cantonamente încă de când aveam 13 ani şi am ajuns chiar colegi de cameră. Ţinea foarte mult la jucătorii tineri, fiindcă se gândea la viitorul echipei. Dacă avea o prăjitură, ne-o dădea nouă. Nu m-a lăsat să beau o bere până la 21 de ani. Odată eram în cantonament la Braşov, iar a doua zi aveam vestitul antrenament cu sacii de nisip, al lui Teaşcă. Mi-a spus «Costică, mai scoate şi tu ceva nisip din sacii mei, că sunt cam bătrân pentru aşa ceva».
Adrian Pigulea, ginere:
Fotbalul românesc suferă la capitolul vârfuri autentice, aşa cum a fost Ion Oblemenco. Nu l-am văzut jucând, dar ştiu ce tip de om şi de jucător era. La începutul mariajului meu cu Clara, eram copleşit de faptul că eram ginerele «Tunarului», mai ales că jucam la Universitatea. Ca antrenor, i s-a reproşat de multe ori că era prea blând cu jucătorii, dar asta era firea lui.
-Şi la bine, şi la rău, alături de “Tunar”
de COSMIN STAICU, MARIO MARILIO
Aparut in ziua de Sambata 13 Mai 2006
• Poate chiar fără să vrea, Marga Oblemenco a rememorat totuşi şi clipele mai puţin fericite trăite alături de Ion Oblemenco
Poate chiar fără să vrea, Marga Oblemenco a rememorat totuşi şi clipele mai puţin fericite trăite alături de Ion Oblemenco. Printre acestea ar fi faptul că fostul mare atacant nu a evoluat niciun minut într-un joc oficial în naţionala României, chiar dacă a fost golgheter al primei divizii de patru ori. Apoi şi-a adus aminte de prima ruptură de Craiova, în toamna lui 1982, după ce contribuise la obţinerea eventului: “Nu mi-am imaginat vreodată că vom putea pleca din Bănie. Era casa noastră şi acolo credeam că vom rămâne până la adânci bătrâneţi. A contribuit şi el la formarea acelei echipe, «Craiova Maxima», dar nu a apucat să culeagă roadele. Nu fac niciun reproş nimănui, dar atunci a suferit câteva nedreptăţi. Însă se ştie că de obicei oamenilor de valoare li se recunosc meritele după ce nu mai sunt”. La Rm. Vâlcea, familia Oblemenco a găsit o nouă casă şi soţia “Tunarului” locuieşte şi acum acolo, împărţindu-şi timpul între “oraşul trandafirilor” şi Bucureşti, unde locuieşte fiica sa, Clara, împreună cu soţul, Adrian Pigulea, fost fotbalist la Universitatea, unde a câştigat şi eventul, în 1991. Dintre familiile foştilor coechipieri ai lui Nelu Oblemenco, Marga mai păstrează legătura doar cu soţia lui Lucică Strâmbeanu, cu familia lui Nicolae Ivan şi cu Teo Ţarălungă, “pe care îl văd foarte rar”. Dacă ar mai fi trăit, pe Ion Oblemenco soţia sa nu l-ar fi văzut nici acum departe de fotbal, ci probabil într-o funcţie de manager sau consilier, aşa cum a căzut de acord cu ginerele Adrian Pigulea. “Nu-i plăcea munca de birou, totuşi. Era o perioadă în care a fost nevoit să practice meseria de economist şi chiar făcea naveta în Balş, unde era angajat la IOB”, a dezvăluit Marga Oblemenco.
Familia pentru Oblemenco
“O albie de o viaţă, în care să mă scurg ca un râu liniştit până la sfârşitul zilelor mele”, aşa îşi descria Ion Oblemenco familia. “Marga este autoarea singurului marcaj strict din viaţa mea de care n-am fugit, ba dimpotrivă, l-am căutat, el reprezentând un mare noroc al vieţii mele”, este citatul din singura carte apărută despre “Tunarul” Universităţii, la care, reauzindu-l, Marga Oblemenco s-a emoţionat până la lacrimi. “Pentru el, familia a însemnat locul unde s-a refugiat ori de câte ori avea câte ceva pe suflet. Niciodată nu se exterioriza, vorbea calm, ţinea în el şi izbucnea rar, doar în cadru intim. Poate şi aceste lucruri i-au cauzat problemele”, povesteşte Marga Oblemenco, neputând uita perioada în care Ion Oblemenco s-a zbătut între viaţă şi moarte din cauza ulcerului perforat, de două ori, la Spitalul Nr. 1 din Craiova fiind un adevărat pelerinaj cât timp s-a aflat în perioada critică. După câteva luni avea să înscrie împotriva Rapidului şi Stelei în celebrele victorii cu 6-4 pe “Republicii”, respectiv 6-2 pe “23 August”.
Celebritatea lui Oblemenco
În afara faptului că numele Ion Oblemenco a fost dat stadionului din Craiova, dar şi celui din Corabia, despre “Tunarul” oltean ne aminteşte şi statuia care tronează în faţa arenei din Bănie. Realizată pe vremea când Oblemenco era în viaţă, a fost renegată în perioada comunistă, mai întâi insistându-se pe faptul că ar fi vorba doar de un fotbalist oarecare, iar apoi a fost ridicată de pe soclu. Despre Ion Oblemenco s-a scris şi o carte, chiar în perioada în care era la apogeul carierei. “Oblemenco şi Campioana unei mari iubiri”, semnată de gazetarul Marius Popescu, cu prefaţă de Adrian Păunescu, a apărut în 1975. Volumul descrie viaţa “Tunarului”, insistând pe momentele critice cauzate de cele două operaţii de ulcer, dar şi pe titlul furat Universităţii în 1973.
- A visat să joace în nocturnă
de COSMIN STAICU, MARIO MARILIO
Aparut in ziua de Sambata 13 Mai 2006
• Unul dintre visele lui Ion Oblemenco, omul care putea decide singur soarta unei partide, a fost să joace pe stadionul “Central” la lumina reflectoarelor.
Unul dintre visele lui Ion Oblemenco, omul care putea decide singur soarta unei partide, a fost să joace pe stadionul “Central” la lumina reflectoarelor.
Din păcate, acesta nu s-a materializat, ba mai mult, Oblemenco nici nu a apucat să vadă cum arată arena de glorie a Craiovei în nocturnă. Acum, fostul stadion “Central” poartă numele marelui dispărut, iar actualii componenţi ai Universităţii joacă la lumina reflectoarelor.
Tricoul de campion
Aflând din numărul de ieri al “Ediţiei Speciale” despre materialul dedicat memoriei lui Ion Oblemenco, cântăreţul Ciri Mayer ne-a adus la redacţie tricoul cu numărul 9 al “Tunarului”, pe care l-a primit cadou în 1974, după cucerirea primului titlu de către Universitatea. Ultima dată, Oblemenco a îmbrăcat tricoul în 1995, la emisiunea “Ceaiul de la ora 5”. “A cam intrat la apă”, a glumit atunci golgheterul oltean, cu referire la kilogramele pe care le avea în plus după 21 de ani.
-Marga despre...
de COSMIN STAICU, MARIO MARILIO
Aparut in ziua de Sambata 13 Mai 2006
• Chiar dacă nu m-a mai căutat nimeni în toţi aceşti ani, ştiu că Nelu va rămâne un simbol al Universităţii Craiova, clubul căruia şi-a dedicat viaţa şi unde s-a întors mereu cu inima deschisă, chiar după ce a fost îndepărtat...
... ziua aniversară a “Tunarului”:
“Niciodată nu am putut sărbători ziua lui de naştere exact pe 13 mai. La 20 de ani, când ne-am căsătorit, nu ştiam ce înseamnă să fii soţie de fotbalist, dar treptat m-am obişnuit. Am practicat şi eu sportul de performanţă, timp de doi ani am făcut volei la Universitatea Craiova, dar fotbalul este altceva. Cea mai memorabilă aniversare a fost în 1995, când am fost invitaţi la emisiunea «Ceaiul de la ora cinci», la Casa Studenţilor din Craiova. Am şi acum caseta, dar nu găsesc curajul de a o revedea”.
... deces:
“Era de două luni şi jumătate în Maroc. Eram foarte bucuroasă pentru el, deoarece ştiam că îl încânta ideea de a antrena în străinătate. Tocmai trebuia să mă duc la el. Chiar îmi procuraseră copiii biletul pentru a pleca luni. Duminică dimineaţă, cineva de la Craiova m-a anunţat vestea cumplită. Am fost terminată... Ce să vă spun, imaginaţi-vă că un an de zile am renunţat să mai predau la şcoala unde eram profesoară de franceză. Sunt multe de spus de atunci, dar nu mai are rost să evoc prin ce am trecut amândoi când un ziarist de tristă amintire a pornit o campanie nejustificată la adresa sa. Vreau să uit aceste lucruri...”
... numele Oblemenco în amintirea oamenilor:
“Chiar dacă nu m-a mai căutat nimeni în toţi aceşti ani, ştiu că Nelu va rămâne un simbol al Universităţii Craiova, clubul căruia şi-a dedicat viaţa şi unde s-a întors mereu cu inima deschisă, chiar după ce a fost îndepărtat. Este de ajuns să ştiu că numele său a fost dat stadionului din Bănie. Aceeaşi iniţiativă au avut şi cei de la Corabia, oraşul în care s-a născut, iar să se intituleze două arene după numele tău înseamnă că ai dobândit un mare respect şi recunoştinţă, care nu vor fi uitate. S-au făcut şi turnee memoriale pentru el. În Maroc, la Agadâr, a fost organizat un meci de comemorare în februarie 1997, la care am fost invitată, dar nu m-am simţit capabilă să particip. A fost prezentă, în schimb, sora lui cea mică”.
“Nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat cu Universitatea!”
Deşi nu mai este prea mult la curent cu ceea ce se întâmplă la echipa unde soţul său a cunoscut gloria, Marga Oblemenco a dezvăluit că a rămas şocată de retrogradarea Universităţii: “Nu m-am putut apropia cu inima de nicio altă echipă, chiar dacă am locuit mai mult în Vâlcea şi în Bucureşti. Mă doare sufletul că joacă în Divizia B, unde Nelu nu cred că ar fi suportat să o vadă, dar sper să revină unde îi este locul. Nu pot să uit ce s-a întâmplat după ce au câştigat primul titlu, în 1974, parcă toată Craiova se adunase la noi acasă, pe strada Dezrobirii”. |
|
|
|
|
| | |
|
TitanGirl
|
| Moderator |
|
160874 Lei grei
Items
|
| Aderat | 14 Nov 2004 | | Mesaje | 2647 | | Locatie | Houston |
|
|
|
|
|
|
|
Zece ani de la moartea „Tunarului“
Oblemenco, cel mai iubit dintre fotbalisti
Lucian CAZAN
Gazeta de Sud
A dat totul pentru Craiova, iar suporterii olteni l-au cinstit asa cum se cuvine. Un mare talent si un excelent profesionist a carui cariera de antrenor a fost curmata brusc la 1 septembrie 1996. Cu exact zece ani in urma, pe când antrena Hassania US Agadir (Maroc), Ion Oblemeco (foto) suferea un atac de cord care avea sa-i fie fatal. „I-a ajutat pe toti, atât in teren, cât si in afara lui. Pentru fiecare avea o vorba buna. Eu personal, la câte goluri a dat, cred ca l-am pupat de mai multe ori decât pe nevasta-mea. Ramâne, neindoielnic, simbolul Craiovei fotbalistice. Sigur, au mai aparut dupa aceea valori incontestabile in Craiova Maxima, dar Oblemenco a fost deschizatorul de drumuri si, nu in ultimul rând, el a fost un idol pentru Camataru, Balaci, Stefanescu, Donose si ceilalti. Cred ca Nelu ar fi trebuit clonat“, a zugravit Petre Deselnicu tabloul celui mai mare fotbalist al Baniei. Intre timp, Deselnicu si-a urmat coechipierul in Ceruri, facând cuplu pentru totdeauna.
Nelu Oblemenco ramâne cel mai prolific golgheter al Stiintei, fiind fotbalistul oltean care a primit de patru ori titlul de cel mai bun marcator (in 1967, 1970, 1972 si 1973). Cu toate acestea, „Tunarul din Banie“ nu a fost convocat niciodata la echipa nationala. Ca antrenor l-a secondat pe Valentin Stanescu la titlul obtinut de Universitatea in 1980 si a obtinut eventul in 1981 cu Stiinta din postura de „principal“. Stadioanele din Craiova si Corabia, orasul natal al fostului „tunar“ al Universitatii, poarta numele celui care pleca dintre noi in urma cu un deceniu.
 |
|
|
|
|
| | |
|
TitanGirl
|
| Moderator |
|
160874 Lei grei
Items
|
| Aderat | 14 Nov 2004 | | Mesaje | 2647 | | Locatie | Houston |
|
|
|
|
|
|
|
EDITIE SPECIALA
10 ani de la dispariţia “Tunarului”
de Cosmin STAICU
Aparut in ziua de Vineri 01 Septembrie 2006
• 170 de goluri a marcat Ion Oblemenco în prima ligă, câştigând patru titluri de golgheter
Ştiu că Nelu va rămâne un simbol al Universităţii Craiova, clubul căruia şi-a dedicat viaţa şi unde s-a întors mereu cu inima deschisă, chiar după ce a fost îndepărtat. Este de ajuns să ştiu că numele său a fost dat stadionului din Bănie.
Pe 1 septembrie 1996, departe de casă, pe pământ african, la Agadâr (Maroc), se stingea Ion Oblemenco, cel mai puternic simbol al Universităţii Craiova, al cărui nume a fost şi dat ulterior legendarei arene din Bănie. Un adevărat gentleman atât pe teren, cât şi în afara lui, Oblemenco a fost un coşmar doar pentru portarii pe care îi avea în faţă, şutul său necruţător aducându-i porecla “Tunarul”. S-a născut pe 13 mai 1945 la Corabia. Pentru Universitatea Craiova a jucat în perioada 1966-1977, contribuind la câştigarea primului titlu în 1974 şi a primei Cupe a României din istoria clubului, în 1977, fiind şi de patru ori golgheterul campionatului intern. De asemenea, ca urme materiale, de Ion Oblemenco ne mai amintesc statuia care tronează în parcul din complexul “Ion Oblemenco” şi o carte scrisă de Marius Popescu, “Oblemenco şi Campioana unei mari iubiri”. În primăvară, “Ediţie Specială” a realizat primul reportaj cu soţia fostului mare fotbalist după decesul acestuia, în apropierea zilei în care Oblemenco ar fi împlinit 61 de ani. Astăzi, în jurul prânzului, reprezentanţi ai clubului din Bănie vor depune o coroană de flori la mormântul “Tunarului”, de la cimitirul “Ungureni”. |
|
|
|
|
| | |
|
TitanGirl
|
| Moderator |
|
160874 Lei grei
Items
|
| Aderat | 14 Nov 2004 | | Mesaje | 2647 | | Locatie | Houston |
|
|
|
|
|
|
|
Nici suporterii nu l-au uitat
Aparut in ziua de Sambata 02 Septembrie 2006-Editie Speciala de Oltenia
• Dacă foştii coechipieri şi clubul ale cărui culori le-a slujit din posturile de jucător, antrenor, preşedinte şi vicepreşedinte i-au cinstit memoria la cimitir, Ion Oblemenco nu a fost uitat nici de suporterii Universităţii. Astfel, la statuia “Tunarului” din faţa stadionului “Ion Oblemenco”, fanii au afişat un mesaj, “9 - Te vom iubi mere«U»”, şi au scandat numele celui care a marcat de 170 de ori pentru Universitatea Craiova. (C. S.)
 |
|
|
|
|
| | |
|
TitanGirl
|
| Moderator |
|
160874 Lei grei
Items
|
| Aderat | 14 Nov 2004 | | Mesaje | 2647 | | Locatie | Houston |
|
|
|
|
|
|
|
Memoria “Tunarului” a fost cinstită
de Cosmin STAICU
Aparut in ziua de Sambata 02 Septembrie 2006-Editie Speciala de Oltenia
• Foştii coechipieri ai lui Ion Oblemenco au depus o coroană de flori la mormânt
Am fost onorat să debutez la Universitatea lângă nea Nelu Oblemenco, de fapt mi s-a împlinit un vis. Este cel mai important jucător pe care clubul nostru l-a avut. Când actualii fotbalişti intră pe gazon, ar trebui să se gândească la sacrificiul acestui om şi la faptul că niciodată nu a făcut de râs culorile alb-albastre.
Gheorghiţă Geolgău
Nelu Oblemenco a fost un adevărat căpitan de echipă, un simbol al acestui club. Am încercat cu toţii să-i urmăm exemplul. A plecat prea devreme dintre noi.
Costică Ştefănescu
Pentru a comemora un deceniu de la dispariţia lui Ion Oblemenco, componenţii “Craiovei Maxima” care fac parte din staff-ul Universităţii au fost prezenţi ieri la mormântul “Tunarului”, de la cimitirul “Ungureni”. Cu excepţia lui Nicolae Negrilă, care a trebuit să părăsească oraşul de urgenţă pentru o problemă familială, foştii coechipieri au depus o coroană de flori şi au rostit câteva cuvinte despre cel care a fost căpitanul primei echipe a Universităţii ce a câştigat titlul. Reprezentând clubul şi “Craiova Maxima” au fost prezenţi: Costică Ştefănescu, Nicolae Ungureanu, Gheorghiţă Geolgău, Costică Donose şi Aurică Beldeanu , staff-ul Universităţii fiind completat cu vicepreşedintele Silvian Cristescu şi cu directorul executiv Ovidiu Costeşin. Dacă din partea familiei sau a coechipierilor din ’74 nu a fost nimeni, şi-a făcut apariţia preşedintele secţiei de fotbal a clubului Universitatea din vremea primului titlu, Marin Năstase. Venerabilul om de fotbal a ţinut să amintească tuturor celor prezenţi atmosfera din jurul echipei imediat după câştigarea ediţiei de campionat 1973-1974. “L-am iubit foarte mult pe Nelu, nici acum nu-mi vine să cred că e mort, câteodată îl mai şi visez. Şi acum îmi aduc aminte când am intrat peste el în vestiar să-l pup, după meciul de la Ploieşti, când am luat titlul în ‘74. Ţin minte că fiecare dorea să rupă câte o bucată din tricourile primilor campioni ai Craiovei”, a spus Marin Năstase. |
|
|
|
|
| | |
|
TitanGirl
|
| Moderator |
|
160874 Lei grei
Items
|
| Aderat | 14 Nov 2004 | | Mesaje | 2647 | | Locatie | Houston |
|
|
|
|
|
|
|
Omagiu lui Oblemenco
Alexandru VIRTOSU
Nimic mai adevarat ca Ion Oblemeco este unul dintre cei mai iubiti fotbalisti ai Universitatii, istoria si palmaresul clubului datorându-se in mare parte celui supranumit „Tunarul din Banie“. Nelu Oblemenco a câstigat respectul tuturor atât ca jucator, el detinând patru titluri de golgheter (1967, 1970, 1972 si 1973), cât si ca antrenor, fiind secundul lui Valentin Stanescu in 1980 - 1981, atunci când Universitatea a reusit eventul. Cu toate ca a avut o cariera foarte frumoasa, „Tunarul din Banie“ a fost unul dintre jucatorii care nu au imbracat niciodata tricoul echipei nationale. Viata marelui talent al Olteniei a fost curmata brusc pe 1 septembrie 1996, pe când antrena Hassania US Agadir (Maroc), Ion Oblemeco suferind un atac de cord care avea sa-i fie fatal. Devotamentul sau pentru culorile alb-albastre a fost rasplatit insa de olteni, care l-au cinstit asa cum se cuvine. Stadioanele din Craiova si Corabia, orasul natal al fostei glorii, poarta numele celui care pleca dintre noi in urma cu un deceniu.
Zece ani de trista amintire
Ieri s-au implinit zece ani de la disparitia lui Ion Oblemenco, fapt care nu a fost trecut cu vederea de oficialii Stiintei. Acestia au depus o coroana de flori la mormântul sau si au tinut un moment de reculegere pentru fostul lider al „Craiovei Maxima“. La final, fostii colegi ai „Tunarului“ au depanat câteva amintiri legate de clipele frumoase petrecute impreuna, parerile de rau incheind comemorarea.
„Este o zi trista pentru noi, cei care l-am cunoscut foarte bine. Un suflet nobil, un adevarat capitan de echipa, un om care ne-a iubit si ne-a sfatuit pe toti. Regretam ca s-a dus atât de repede dintre noi. Nu ne-a ramas decât sa depanam amintiri din perioada in care am fost colegi“, a spus Costica Stefanescu, plin de amaraciune.
„Primul meu meci in Divizia A a fost alaturi de nea Nelu Oblemenco. Din pacate, prezenta noastra in acest loc ne aminteste faptul ca in viata suntem trecatori si in unele momente viata este luata atunci când ne consideram tineri. Pentru mine, nea Nelu reprezinta enorm. Visul copilariei mele de a juca lânga dânsul mi s-a implinit. Il consider cel mai important jucator pe care clubul nostru l-a avut de la infiintare si pâna in prezent“, a spus Gheorghita Geolgau.
In plus, nici suporterii nu au ramas indiferenti. Factiunile din Peluza Sud „Cristi Neamtu“ s-au prezentat la statuia de la stadion, unde au pus steagurile cu insemnele gruparilor la soclul statuii celui mai iubit fotbalist al Universitatii.
Sursa:Gazeta de Sud |
|
|
|
|
| | |
|
TitanGirl
|
| Moderator |
|
160874 Lei grei
Items
|
| Aderat | 14 Nov 2004 | | Mesaje | 2647 | | Locatie | Houston |
|
|
|
|
|
|
|
EDITIE SPECIALA
Omagiu pentru Oblemenco
de Adrian IOSUB
Aparut in ziua de Marti 15 Mai 2007
O delegaţie a Universităţii a depus ieri o coroană de flori la mormntul Tunarului
Oblemenco este golgheterul all-time al Universităţii
Duminică, fosta mare glorie a fotbalului craiovean Ion Oblemenco ar fi mplinit 62 de ani.
Omul care a lăsat, poate, cea mai importantă amprentă n istoria fotbalului din Bănie nu a fost uitat nici la aproape 11 ani de la dispariţia sa prematură. O delegaţie a Universităţii, compusă din preşedintele Gheorghiţă Geolgău şi Aurică Beldeanu, a depus ieri o coroană de flori la mormntul fostului mare fotbalist din cimitirul Ungureni. Suntem aici la mormntul celui care a fost, n opinia foarte multor suporteri şi a mea personală, cel mai important fotbalist pe care l-a avut Universitatea de-a lungul istoriei sale. Dacă ar fi trăit, ieri (duminică - n. r.) ar fi mplinit 62 de ani şi ne-am gndit să-i aducem un omagiu celui care a avut o contribuţie foarte importantă la clădirea istoriei acestui club. Din păcate, n curnd se vor mplini 11 ani de la dispariţia sa, dar el este mereu viu n inimile noastre şi n spiritul alb-albastru al Universităţii Craiova, a afirmat Gheorghiţă Geolgău. De patru ori golgheter al Romniei, Ion Oblemenco a ncetat din viaţă pe 1 septembrie 1996.
n opinia foarte multor suporteri şi a mea personală, Ion Oblemeco a fost cel mai important fotbalist pe care l-a avut Universitatea de-a lungul istoriei sale. Dacă ar fi trăit, ieri (duminică - n. r.) ar fi mplinit 62 de ani şi ne-am gndit să-i aducem un omagiu celui care a avut o contribuţie foarte importantă la clădirea istoriei acestui club.
Gheorghiţă Geolgău |
|
|
|
|
| | |
|
gac200076
|
| Moderator |
Vrsta: 31 |
22201 Lei grei
Items
    more... |
| Aderat | 10 Jul 2005 | | Mesaje | 1078 | | Locatie | Kln |
|
|
|
|
|
|
|
Astazi 13 mai 2008, cel mai iubit jucator din toate timpurile ale Universitatii Craiova ar fi implinit 63 de ani. Sa-ti fie tarina usoara! Nu te vom uita niciodata! Vei ramine nemuritor in gandurile noastre!  |
|
|
|
|
|
Stiinta
|
| Site Admin |
|
133895 Lei grei
Items
|
| Aderat | 30 Oct 2004 | | Mesaje | 5183 |
|
|
|
|
|
|
|
| Un om de mare caracter si un fotbalist de exceptie, asa va ramane in amintirea noastra pentru totdeauna. |
|
|
|
|
|
.
